Articolul de mai jos este preluat de pe romaniainternational.com . Va rugam comentati, huiduiti, injurati, faceti ce stiti voi mai bine cu manelele! Un mare “HUOOOO” de inceput!
Fenomenul manelelor, cu un studiu de caz pe cantaretul Florin Salam, este disecat in detaliu unde te-ai astepta mai putin: la Conservatorul bucurestean .
„Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publica“ este titlul unui proiect care isi propune sa explice prezenta acestui gen de muzica in spatiul romanesc.
O fundatie austriaca a lansat un concurs de proiecte in randul tarilor din rasaritul Europei de a initia cursuri cu public care sa aiba legatura cu un subiect tabu pentru societate.
Etnomuzicologul Speranta Radulescu, de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, a propus un proiect inedit: „Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publica”.
„Au depus proiecte in jur de 60 de candidati, iar unul dintre castigatori am fost eu. Stiam ca maneaua este un fenomen de anvergura, ca exista o opozitie fata de aceasta, o gramada de preconceptii. Am zis sa incercam, constienta fiind ca oamenii vor interpreta total gresit initiativa noastra si ca vor considera ca suntem pro-manele. Cineva trebuia sa inceapa de undeva, ca sa iesim din clisee”, a explicat Speranta Radulescu.
Vreme de sase saptamani, la Conservatorul bucurestean au loc mai multe conferinte despre fenomenul manelelor. Vinerea trecuta, la al treilea asemenea seminar, studentii s-au aplecat asupra carierei unuia dintre cei mai cunoscuti manelisti: Florin Salam.
Greu de definit
Speranta Radulescu se fereste sa se arunce in capcana unei definitii a manelei, intrucat maneaua ca fenomen este „mult mai complexa, e o muzica a prezentului si seamana cu viata pe care o traim”.
„Va place viata de acum? Nu? Inseamna ca nici manelele nu va plac. Exista o categorie de oameni avantajati de viata, sa zicem, si si-ar dori sa perpetueze acest gen de muzica. Manelele sunt oglinda tulbure a prezentului. Te poti astepta ca, intr-un mod intortocheat, promotorii acestui fenomen sa fie dintre noii imbogatiti. Sunt percepute ca o emblema a modernitatii. Cine vrea sa fie modern nu sta lipit de muzica traditionala, ci adopta acest nou stil”, a adaugat Speranta Radulescu.
Izvoare, semnificatii
In mod clar, spune specialistul, maneaua nu isi are radacinile in secolele XVII-XVIII, asa cum s-a afirmat: „Nu putea sa apara mai devreme de inceputul secolului XIX, si asta o atesta cercetarile muzicologului Costin Moisil. Astazi, cei care sustin energic acest gen de muzica nu apara maneaua, ci dreptul oamenilor simpli dintr-o societate democratica de a canta si de a se comporta cum vor, fara sa fie insultati, cum se intampla adeseori, mai ales pe internet”.
„Guta nu e asa mare!”
Cursul a avut si o parte practica, fiind difuzate videoclipuri cu manele, de pe YouTube.
Protagonistul principal a fost Florin Salam, iar audienta, in majoritate studenti la Conservator, zambea si susotea la fiecare cantare. Intr-un clip, Florin Salam a demonstrat live ca poate canta „Cine-a pus carciuma-n drum” atat pe ritmul „ta-ta, ta-ta, ta”, caracteristic multor manele, cat si in varianta originala.
Pe peretele salii au fost proiectate apoi alte imagini cu Salam, de data aceasta de cand era lautar si canta la cort. Avea aceeasi voce de jale, iar sonorizarea era proasta, ca pe vremuri.
A venit randul lui Nicolae Guta, cu melodia „Chana o Baba chelel”, din tinerete, dedicata producatorului Baba.
Era veselie multa, iar Guta conducea lautarii imbracat intr-o camasa rosie si dansa pe loc. In ciuda zambetului sucar, a primit usoare critici.
„El nici nu este un asa mare manelist cum se crede. Melodiile lui sunt cingherituri tiganesti. Doar le aplica formula «ta-ta, ta-ta, ta» si iese manea. Ca influenta muzicala e cu un picior in Banat si cu unul in Transilvania. Discul pentru care a fost clasat pe locul patru in Europa anul trecut nu e un disc de manele, ci de muzica romaneasca. A fost atunci o vanzoleala in presa…”, a mai explicat Speranta Radulescu.