“O viaţă pentru Rapid”, este o vorbă veche de prin cotloanele Giuleştiului. Pentru cei mai mulţi tineri suporteri această vorbă nu are consitenţă, dar pentru Radu şi Constantin Cojocaru, capătă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Sunt fraţi. Unul are 76 de ani, iar celălalt 80. Primul meci al Rapidului l-au văzul imediat după al Doilea Război Mondial, în 1947. Rapid-Ceahlăul. Cei doi fraţi îşi fac apariţia pentru a nu ştiu câta oară în peluza din Giuleşti. Suporterii mai vechi îi cunosc şi îi respectă. Cei mai tineri le fac poze. Se cântă imnul. Unul pe celălalt se ajută, urcă pe scaune şi scot fularele. Urmează acelaşi ritual, care se spune că dă fiori reci adversarilor, se intonează imnul pe Giuleşti. Meciul în sine a fost unul de tristă amintire, dar pentru cei doi fraţi, care au prins şi vremuri mai grele la viaţa lor, totul pare doar un nou episod din farmecul Rapidului.
